Doi oameni, despartiti de mii de kilometri, se viseaza, se simt, se cauta, se simt incompleti unul fara de celalalt... se asteapta si, atunci cand se intalnesc, se recunosc in respiratie, in ne cuvantare... dar, cand una dintre butelci e sparta, se sparge si cealalta... O viata fara iubire este lipsita de insemnatate. Nu te intreba ce fel de iubire ar trebui sa cauti, spirituala ori materiala, divina ori pamanteasca, rasariteana sau apuseana... Impartirile duc doar la alte impartiri. Iubirea nu poate fi nici numita, nici lamurita. E ceea ce e, pur si simplu. Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc! Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa. Elif Shafak - Cele patruzeci de legi ale iubirii, Polirom, 2011... am vrut sa aman visarea printre paginile ei... nu am putut, iar, la sfarsit, o lacrima a cazut din, cu si pentru iubirea trecuta, prezenta si, cine stie, viitoare... Cititi-o, s-ar putea sa nu va para rau...
