viaţă, pur şi simplu...
Atunci când viaţa te ia pe nepregătite îţi rămâne aşa, un nod în gât, şi nu mai poţi rosti nimic. Se blochează ceva înăuntrul tău şi taci, gândindu-te la ce ai vrea să spui... Am pierdut un om bun de curând... Ştiu că se spune "despre morţi numai de bine", dar omul ăsta, femeia asta chiar era un om bun, cum rar mai găseşti în lumea noastră plină de nimic. Am învăţat atâtea de la ea, de nici nu le mai ştiu numărul. Mi-a intrat în viaţă ciudat, fiind naşa de 25 de ani a omului drag... Nu ştiu cât de dragă i-am fost eu ei, dar, dacă nu i-am fost, nu mi-a arătat-o niciodată. Mereu mă întâmpina cu braţele dechise şi cu zâmbetul pe buze, un zâmbet ştrengăresc, care nu o făcea să pară de mai mult de 20 de ani... Sau poate aşa o vedeam eu. Nu ştiu. Ştiu doar că îi voi simţi lipsa.. Drum bun, om drag!