Trei...
La început au fost aşa. Deloc promiţător, ştiu! Dar mi-au plăcut atât de mult, încât, pur şi simplu, nu am putut să îi las pe raftul magazinului. M-am îndrăgostit iremediabil :) Şi nu am vrut deloc să îi şlefuiesc, să îi îndrept sau să îi chituiesc. I-am lăsat aşa, în forma lor brută. Apoi, am început să lucrez la ei: puţină culoare pe ici, puţină culoare pe colo... Parcă, parcă au început să capete formă şi culoare... Sigur, prima dată am făcut pălăriile. Trebuia să îi păzesc cumva de soarele care încă îşi mai face simţită prezenţa... După aia, m-am gândit că trebuie să îmi şi zâmbească şi, eventual, să îmi facă cu ochiul, dacă tot îi gâdil peste tot cu pensonul. Gata, suntem pregătiţi să plecăm la colindat... Ce spuneţi, suntem, frumoşi?