nu am mai scris de ceva timp... chiar îmi era dor de blogul meu. În ultimul timp am fost tare ocupată, nu că acum aş fi mai liberă, dar, în sfîrşit, am ajuns ziua în care să spun "Gata!!! Vreau timp pentru mine!!!" Am nevoie de timp pentru mine, am nevoie să fug undeva, uitată de toţi... sau, mai bine zis, să uit de toţi... am nevoie de spaţiu; vreau să închid telefoanele, calculatorul, laptopul... şi să respir din nou... vreau să-mi fac timp din nou să vorbesc cu florile mele (şi ce dacă zice lumea că-s nebună? de când dau eu cont cuiva?)... vreau să mai citesc o carte bună... vreau să mă joc ca un copil de 4 ani...chiar vreau asta!!! Şi, de azi, chiar aşa voi şi face. Mi-e dor de oameni dragi, de padre, de prieteni, chiar şi de cei câţiva care-şi spun "prieteni ai mei"... dar cel mai tare îmi e dor de mine. Cred că am îmbătrânit şi am devenit prea sentimentală :)))
azi am rănit un prieten... nu cred că va citi aceste rânduri; dar dacă le citeşte, rogu-te iartă-mă...
viaţă, pur şi simplu
azi am rănit un prieten... nu cred că va citi aceste rânduri; dar dacă le citeşte, rogu-te iartă-mă...
viaţă, pur şi simplu
Comentarii
Trimiteți un comentariu