Dumnezeu nu doarme!

Oricat de mult am vrea ca Dumnezeu sa doarma in unele momente ale vietii noastre, ca sa nu vada, sa nu auda, sa nu judece... El nu doarme. Acum cateva zile viata mi/a demonstrat inca o data ca El sta treaz si vegheaza, masoara si taie cand lumea ne este mai draga. O persoana din trecutul meu indepartat a avut un accident stupid; atat de stupid, incat acum este amnezic... nu isi mai aduce aminte nimic din viata lui anterioara accidentului, parca este un bebelus... corp matur, minte de bebelus, nestiind sa faca nimic, nestiind cine sunt persoanele din jurul lui, nestiind cine este, decat o poza de buletin si o groaza de amintiri pentru altii... pentru el totul e alb, gol, ca si cand niciodata nu ar fi existat...
Scriu aceste randuri pentru ca imi pare rau de el ca individ, ca Chip al lui Dumnezeu... prietenii stiu ca nu i/am dorit niciodata raul,. chiar si atunci cand mi/a facut rau... de fapt, o chestie din asta nu i/o doresti nici celui mai aprig dusman. Problema este ca atunci cand cine l/a cunoscut a aflat de accidentul lui a spus "Dumnezeu nu doarme! El da tuturor dupa inima!" Suna atat de dur incat ma ingrozesc
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva! Si sa ne invredniceasca Dumnezeu sa ascultam cu inima si sa intelegem cuvintele Evangheliei de azi de la Luca 6, 31-36: 



viata, pur si simplu... prietenii stiu de ce...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ieșit-a Semănătorul să semene sămânța Sa...

prostitutio in integrum