despre mine, despre viata...

de ceva timp am in inima o suparare... nu stiu daca e mica sau e mare, dar e a mea... de obicei suntem egoisti si avem impresia ca supararile noastre sunt cele mai mari...
ma bucur ca mereu Doamne-Doamne imi trage cate o palma si imi arata ca nu ale mele sunt mari: sunt oameni care au intr-adevar probleme... iar eu ma plang de-o inima ranita :)))
da, era timpul sa ma trezesc... oricum, astazi am plans... ceea ce s-a intamplat cam mult in ultimul timp... dar astazi am plans pentru ca am citit povestea unei zile din viata cuiva; Dumnezeu lucreaza prin oameni: astazi a lucrat prin acest om...
tot astazi a mai avut loc un lucru uimitor: de cinci saptamani candela mea nu a mai vrut sa stea aprinsa (daca la mine in camera nu este candela aprinsa, nu pot sta); o aprindeam dar ea, parca facut, se stingea imediat... astazi, in schimb a stat aprinsa de cand am aprins-o de dimineata... si inima imi spune ca va ramane asa si de acum inainte...

Piazza Venezia cu Monumentul lui Victor Emanuel II - este ceea ce m-a impresionat cel mai mult in Roma... bineinteles, dupa Capela Sixtina; adica, acolo este, intr-adevar, geniu uman la cotele sale "cele mai" maxime... cuvintele sunt prea putine pentru a exprima ce vezi acolo... de fapt, daca ma gandesc bine, cand intri in capela, ramai mut... daca ar exista acolo o camera ascunsa, cred ca telespectatorii  s-ar cocosa de ras vazand multitudinea de expresii, care se pot derula pe chipul unei persoane in timp ce admira opera lui Michelangelo...

viata, pur si simplu...
prietenii stiu de ce...