Uitare...

Eu sunt raza ce mistuie timpul
tăcerii noastre pierdute.
Mă caut şi nu mă găsesc
decât sub noianul întrebărilor absente.
Râd când inima îmi plânge...
Râd când totul se frânge-n
jurul meu.
Aud şoaptele rostogolindu-se
în timpanul clipelor
pierdute în zori
de zi...
Mă retrag în cochilia
sufletului meu
lacrimi tomnatice
curgând pe obraji...
Linia orizontului se pierde
uitând de tot...
mă pierd şi uit...

a dat inspiraţia-n mine :)))
prietenii ştiu de ce...