Vis...

Încet, ploaia se lasă în inima mea.
Adorm
şi visul tău mă cuprinde.
Visez
şi stelele îmi luminează sufletul.
Luna,
nebună şi albă, mă învăluie
într-o lumină rece,
de argint.
Noaptea neagră
cuprinde oraşul monoton.
Oameni grăbiţi
se învârt în cerc
debusolaţi,
pierduţi, ca într-un furnicar.
Şoaptele sunt
silabe sparte în timpanul meu.
Nu aud nimic decât
picăturile mari de ploaie
zdrobindu-se de pervazul
ferestrei mele...
Visez.