CAUTARE

De ce ieşi singur pe stradă şi plângi,
De ce nu-mi zâmbeşti pe la colţuri,
De ce crezi că totul şi toate-s pustii,
Iar inima-i pierdută cu totul...

De ce e lumină şi, totuşi, e noapte,

Iar cântul pierit-a pe drumuri...

Şi nimeni n-ascultă pierdutele şoapte...

Şi cât de pustiu este totul...

Crezi azi şi vei crede, poate, şi mâine,
Dar nimeni nu-ţi spune norocul
Şi flori ce îţi cântă în taină odorul,
Uita-te-vor toate, cu totul...

Tu plângi şi rezişti tentaţiei tale

Şi, totuşi, îţi saltă privirea...

Şi nu cunoşti ce-i acela amorul,

Dar n-ai lepădat, cu totul, iubirea...

Mă chemi şi m-alungi, mă dai şi mă cauţi,
Alergi prin văzduhuri de stele,
Iubirea ţi-e doamnă, amorul ţi-e chin...
Te-ntorci tot în braţele mele...

Cazi singur şi greu şi tot te ridici

Şi-ţi cauţi în lume odorul,

Mă iei şi mă pierzi în vanul pustiu,

Dar tot al meu eşti... cu totul... 

 * * *

candva, demult... acum aproape 11 ani...