sâmbătă, 24 iulie 2010

bună dimineaţa, soare

... sunt momente în viaţă când credem că avem totul, când avem impresia că nimic nu ne poate răpi clipa aceea extatică de fericire, dar mereu se întâmplă ceva care ne smereşte; avem nevoie de cineva care să ne tragă de mânecă atunci când urcăm prea sus, iar ăl' cu corniţe stă pe umărul nostru stâng gata-gata să se bucure că a mai căpătat un sufleţel; avem nevoie şi de fericire, deşi este relativă (spun eu): de exemplu, zilele trecute am fost fericită pentru că cineva îmi spusese o vorbă bună; altădată, pentru că primisem un mesaj care mi-a luminat ziua; ieri, am fost fericită pentru că am primit un superb buchet de flori de la un om drag; astăzi, ziua mi-a început cu o veste bună: cineva, care nu mă cunoaşte (decât din auzite), mi-a încredinţat un proiect important, deşi vine într-o perioadă foarte agitată şi aglomerată pentru mine...
şi... îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat lângă mine o persoană care să mă tragă de mânecă, care să mă smerească şi să mă ţină în şah... nu de alta, dar aş lua-o pe arătură de atâta bine.

Un comentariu:

  1. Avem motive sa-I multumim Tatalui Ceresc in fiecare secunda.
    O zi binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere