joi, 13 octombrie 2011

Copilărie...

Astazi, pentru că ziua liturgică a început de vreo câteva ore, părinţii mei sărbătoresc 38 de ani de căsătorie... O viaţă de om... Demult, tare demult, am scris poezia asta, de ziua lor, gândindu-mă la mama...

Eram un puşti, copil de ţară, prin colb şi bălării umblam
Şi mă gândeam la frunza rară, la tinereţea ce-o aveam...

Furam de prin grădină roadă şi doar pe mine mă vedeam,
Uitam de ce era-n ogradă şi de bunicii ce-i aveam.

Uitam de mamă, tată, frate şi alergam tăcut, dar liber,
Nu avea cin' să mă socoate, în lanul galben eram lider.

Şi iar striga sărmana mama, la masă ne-aduna pe toţi,
De prin cotloane-ndepărtate, din casă, ori de pe sub roţi...

Ne ciufulea, ne lua de mână, la pieptu-i mare ne-alinta
Ori ne certa la ceas de seară şi tot ea, mai târziu, ne săruta...

Eram copil şi nu ştiam de nimeni, trăiam în veselia mea,
Dar vremea nu vrea să rămână acolo unde unul vrea...

Eram e tot ce ne mai cheamă spre vremuri verzi, de mult uitate,
Dar, totuşi, e ceva ce-ndeamnă, ceva ce vrea să ne socoate...

E vocea caldă ce alintă, e palma grea ce te-a certat,
E roua ochilor albaştri, e mama, care te-a iertat...

Iar dac-ar fi să fiu din nou copil, la sânul mamei,
M-aş scălda-n ochii ei albaştri, să-mi alin dorul meu, cu anii...
(14 Octombrie 2000)

duminică, 9 octombrie 2011

Leapşa... ca să ne aducem aminte de copilărie...

Am primit de la Mariana, prietenă foarte dragă inimii mele, o leapşă interesantă pentru a ne aduce aminte de copilărie, de cine suntem noi, de cine ne chinuim să devenim...


Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori
Mândrie şi Prejudecată, după romanul lui Jane Austen :))))))

Anotimpul preferat

Hm... da, bună întrebare... păi, nu am unul preferat, le iubesc pe toate, fiecare îmi oferă ceva, aşa că:
Vara... încep cu vara ca atunci m-am născut... iubesc marea albastră cu valurile, care se lovesc înspumate de colţurile stâncilor, şi cerul senin, care poartă, din când în când, nori pufoşi, seamănând a vată de zahăr... 
Toamna o iubesc pentru că îmi aduce culoare în suflet şi belşug în coşuri... o iubesc pentru că vrea să pară fioroasă, când îşi trimite ploile şi vântul, dar, de fapt, este o fată tare bună, care nu face altceva decât să pregătească pământul pentru iarnă...
Iarna iubesc zăpada pufoasă în care mă arunc şi fac îngeraşi (da, deşi am venerabila!!! vârsta de 32 de ani, încă mai fac îngeraşi în zăpadă) şi zurgălăii de la sănii cântând în răcoarea dimineţii...
Iar primăvara o iubesc pentru parfumul cald de liliac, narcise, zambile care mă înconjoară şi îmi umple sufletul de o bucurie inexplicabilă...
Unde mergeţi vara asta?
Vara asta am fost la mare... şi, din păcate, mi-am amânat un vis: vacanţa la Roma, care va veni de abia in luna februarie...

Cartea pe care o iubiţi cel mai mult

Contele de Monte Cristo - Alexandre Dumas

Serialul la care vă uitaţi cu plăcere

Dr. House 

Aveţi ticuri verbale? Daca da, care sunt?

Cred că da... când copiii mei de la şcoală nu învaţă le spun "Vă mănânc cu fulgi cu tot!!!", dar să nu le spuneţi celor de la Minister că mă mănâncă ei pe mine :)))

Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…

credinţă,
nădejde,
dragoste.

Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi

Orasul meu preferat este acela unde pot face tot ceea ce doresc: să predau, să traduc şi să pictez; fără una din acestea trei aş fi incompletă... Aşa că, Oriunde este oraşul meu preferat...


La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
La ora 7.30, ca să fac hârţoage pentru şcoală :((( Spre ruşinea mea, azi nu am fost la Biserică.

Fumaţi? Daca da, ce ţigari preferaţi?Nu, nu fumez.

Ce gen de muzică preferaţi?

Prefer melodiile de dragoste... sunt o romantică incurabilă, ce să fac? Dar, nu contează neapărat muzica, ceea ce contează este să nu îmi "zdrăngăne" în cap...

Formaţii pe care le recomandaţi

Nu recomand o formaţie, ci doi interpreţi: Julio Iglesias şi Demis Roussos. Îmi plac. Îi ascult foarte mult, le cunosc melodiile aproape pe de rost... încă nu m-am plictisitit de ei! 


Cu drag trimit leapşa pe Facebook... cui îi place, să o preia!

duminică, 2 octombrie 2011

Dumnezeu nu doarme!

Oricat de mult am vrea ca Dumnezeu sa doarma in unele momente ale vietii noastre, ca sa nu vada, sa nu auda, sa nu judece... El nu doarme. Acum cateva zile viata mi/a demonstrat inca o data ca El sta treaz si vegheaza, masoara si taie cand lumea ne este mai draga. O persoana din trecutul meu indepartat a avut un accident stupid; atat de stupid, incat acum este amnezic... nu isi mai aduce aminte nimic din viata lui anterioara accidentului, parca este un bebelus... corp matur, minte de bebelus, nestiind sa faca nimic, nestiind cine sunt persoanele din jurul lui, nestiind cine este, decat o poza de buletin si o groaza de amintiri pentru altii... pentru el totul e alb, gol, ca si cand niciodata nu ar fi existat...
Scriu aceste randuri pentru ca imi pare rau de el ca individ, ca Chip al lui Dumnezeu... prietenii stiu ca nu i/am dorit niciodata raul,. chiar si atunci cand mi/a facut rau... de fapt, o chestie din asta nu i/o doresti nici celui mai aprig dusman. Problema este ca atunci cand cine l/a cunoscut a aflat de accidentul lui a spus "Dumnezeu nu doarme! El da tuturor dupa inima!" Suna atat de dur incat ma ingrozesc
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva! Si sa ne invredniceasca Dumnezeu sa ascultam cu inima si sa intelegem cuvintele Evangheliei de azi de la Luca 6, 31-36: 



viata, pur si simplu... prietenii stiu de ce...