by canamonica

by mail, from Mioara Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: -De ce tipa oamenii cand sunt suparati? -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul. -Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol. Maestrul intreba din nou: -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. ...

iubiţi, este singura raţiune de a trăi... mă gândeam zilele astea cât de frumos este să iubeşti, simţi că zbori, simţi că totul este posibil, cred că, în principal, simţi, trăieşti... dar, să nu uităm că fericirea noastră nu depinde de ceilalţi, nu trebuie să depindă de ceilalţi... noi înşine suntem calea noastră spre fericire, noi trebuie să fim cei care ne împlinim în şi pentru Hristos şi pentru noi... de noi depinde dacă zâmbim, plângem, ne bucurăm de viaţă sau nu...

Biserica Adormirii Maicii Domnului, Ierusalim (sculptură în abanos şi fildeş)

Zaharia, aducând jertfă la Templu Se spune că, în timpul zilelor când Irod şi-a trimis soldaţii să omoare pruncii, îngerul Gavriil a venit la Elisabeta şi a sfătuit-o să se ascundă în spatele unei stânci, pentru a fi ferită de aceştia. Stânca se află şi astăzi în biserică. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău... Măreşte sufletul meu pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei sale. Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Pentru că mi-a făcut mie mărire cel Puternic şi Sfânt este numele Lui. (Luca 1, 39-49, 56) Întâlnirea dintre Elisabeta şi Maica Domnului

...Ţinând cont de faptul că cea mai mare grijă nu o reprezintă acţiunile copilului vostru, ci sufletul lui, nu puneţi prea multe condiţii pentru întoarcerea acasă. Dacă are o cât de mică intenţie de a se împăca cu voi, înseamnă că Dumnezeu vă dă o şansă de a-l împăca cu Iisus. Bineînţeles, există şi situaţii în care părinţii trebuie să dea ultimatumuri: „Să nu intri în casa asta dacă…” Dar acestea sunt încă rare. Nu pierdeţi ocazia de a fi cât mai aproape de copil vostru folosind prea multe reguli...

astăzi la Sfânta (este termenul pe care îl folosesc eu pentru Biserică) am văzut un bebe frumos... am văzut mai mulţi, dar unul era mic, mic, zâmbăreţ, agăţat de braţele mamei lui, fixându-mi mie cerceii... m-am jucat cu el şi mă gândeam cum de unele femei pot să "scuipe" (termen folosit de o verişoară acum câţiva ani buni) din ele aşa o minune... cum poţi arunca la coş viaţa pe care Dumnezeu a pus-o în tine... mai demult citeam undeva că sarcina este, de fapt, împreună-lucrarea lui Dumne zeu cu femeia la făurirea unei noi minu ni... nu mă întrebaţi unde am citit că niciodată nu m-a m priceput la note de subsol... ei bine, dacă este o minune, cum pot renunţa unele femei - şi chiar şi bărba ţi, pentru că avortul este responsabilitatea ambilor părinţi - la această minune? zi de zi aşteptăm minuni... le cerem cu înfocare, iar atunci când vin nu le luăm în seamă... ne batem joc de toate m inunile pe care le avem în jurul nostru... viaţa însăşi este o minune... faptul că ne trezi...

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi Domnul, Răsăritul este numele Lui, pe Carele mărindu-l, pe Fecioara o fericim... Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului, să se mântuiască sufletele noastre... paşi timizi în faţa altarului Judecătorului suprem... pecetea iubirii fără sfârşit... cununa împăraţilor... minunea naşterii unei noi familii... părinte, oare Dumnezeu va ierta vreodată încălcarea jurământului? cu siguranţă, da! Oare? da, nădejdea noastră este numai la El! Mărire Ţie, Hristoase, Dumnezeule, lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea Cea de o Fiinţă şi nedespărţită... viaţă, pur şi simplu...

nu ştiu dacă aş putea trăi fără prieteni... oare numărul lor îmi umple numărul degetelor de la mână? nu ştiu dacă aş putea trăi fără muzică... cum aş putea renunţa la melodiile mele preferate? nu ştiu dacă aş putea trăi fără icoane... ideea de a nu mai picta niciodată mă înspăimântă. nu ştiu dacă aş putea trăi fără padre... a fost mereu acolo pentru mine. ştiu că nu aş putea trăi fără El... îmi umple zilele de bune şi rele, mă îndrumă, mă ceartă, are grijă de mine, mă aşteaptă mereu să mă întorc cu faţa către El, chiar şi atunci când, umilită şi trântită la pământ, uit sau nu vreau să îmi aduc aminte de cruce... am nevoie de El ...

dezamăgirile fac parte din viaţă... da, din păcate, aşa este; cel mai rău este când te dezamăgesc persoanele apropiate, prietenii, cei care, se presupune, îţi sunt alături la bine şi la greu şi care te susţin necondiţionat; mă bucur însă că am aflat acum, când ceva încă poate fi schimbat, decât să las timpul să treacă şi să devin din ce în ce mai mult (în ochii prietenului respectiv, care mă judecase de mai bine de un an şi mă condamnase fără să cunoască nici măcar jumătate din adevăr) o persoană dură, capricioasă şi autoritară... prietenii ştiu de ce... viaţă, pur şi simplu...