luni, 8 noiembrie 2010

RUGĂ PENTRU PĂRINŢI

a fost odată
ADRIAN PĂUNESCU
mereu m-am întrebat de ce marile valori ale neamului nostru au fost recunoscute de abia după ce şi-au încheiat socotelile cu lumea aceasta... toate poeziile lui m-au încântat mereu... Antiprimăvara am cântat-o în concert cu Tudor Gheorghe şi mi-a rămas în inimă pentru totdeauna... dar cea pe care am ales să o postez acum îmi provoacă o durere sfâşietoare ori de câte ori o ascult...

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.


Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Un comentariu:

  1. Uneori sunt recunoscute si in viata numai ca dulaii latra si cand trece regele...
    Important e ca noi il iubim si ca e viu in sufletul nostru.
    Zile binecuvantate si pline de lumina.

    RăspundețiȘtergere