vineri, 24 februarie 2012

despre mine, despre viata...

de ceva timp am in inima o suparare... nu stiu daca e mica sau e mare, dar e a mea... de obicei suntem egoisti si avem impresia ca supararile noastre sunt cele mai mari...
ma bucur ca mereu Doamne-Doamne imi trage cate o palma si imi arata ca nu ale mele sunt mari: sunt oameni care au intr-adevar probleme... iar eu ma plang de-o inima ranita :)))
da, era timpul sa ma trezesc... oricum, astazi am plans... ceea ce s-a intamplat cam mult in ultimul timp... dar astazi am plans pentru ca am citit povestea unei zile din viata cuiva; Dumnezeu lucreaza prin oameni: astazi a lucrat prin acest om...
tot astazi a mai avut loc un lucru uimitor: de cinci saptamani candela mea nu a mai vrut sa stea aprinsa (daca la mine in camera nu este candela aprinsa, nu pot sta); o aprindeam dar ea, parca facut, se stingea imediat... astazi, in schimb a stat aprinsa de cand am aprins-o de dimineata... si inima imi spune ca va ramane asa si de acum inainte...

Piazza Venezia cu Monumentul lui Victor Emanuel II - este ceea ce m-a impresionat cel mai mult in Roma... bineinteles, dupa Capela Sixtina; adica, acolo este, intr-adevar, geniu uman la cotele sale "cele mai" maxime... cuvintele sunt prea putine pentru a exprima ce vezi acolo... de fapt, daca ma gandesc bine, cand intri in capela, ramai mut... daca ar exista acolo o camera ascunsa, cred ca telespectatorii  s-ar cocosa de ras vazand multitudinea de expresii, care se pot derula pe chipul unei persoane in timp ce admira opera lui Michelangelo...

















viata, pur si simplu...
prietenii stiu de ce...





Un comentariu: