vineri, 2 martie 2012

CAUTARE

De ce ieşi singur pe stradă şi plângi,
De ce nu-mi zâmbeşti pe la colţuri,
De ce crezi că totul şi toate-s pustii,
Iar inima-i pierdută cu totul...






De ce e lumină şi, totuşi, e noapte,
Iar cântul pierit-a pe drumuri...
Şi nimeni n-ascultă pierdutele şoapte...
Şi cât de pustiu este totul...
Crezi azi şi vei crede, poate, şi mâine,
Dar nimeni nu-ţi spune norocul
Şi flori ce îţi cântă în taină odorul,
Uita-te-vor toate, cu totul...
Tu plângi şi rezişti tentaţiei tale
Şi, totuşi, îţi saltă privirea...
Şi nu cunoşti ce-i acela amorul,
Dar n-ai lepădat, cu totul, iubirea...
Mă chemi şi m-alungi, mă dai şi mă cauţi,
Alergi prin văzduhuri de stele,
Iubirea ţi-e doamnă, amorul ţi-e chin...
Te-ntorci tot în braţele mele...
Cazi singur şi greu şi tot te ridici
Şi-ţi cauţi în lume odorul,
Mă iei şi mă pierzi în vanul pustiu,
Dar tot al meu eşti... cu totul... 


 * * *

candva, demult... acum aproape 11 ani...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu