by canamonica

astazi am corectat The Vow - Juramantul... poate multi dintre voi l-ati vazut deja in cinematografe... mi-au ramas in minte si in inima cuvintele acestea:  Jur să te ajut să iubeşti viaţa... ... să te îmbrăţişez mereu cu tandreţe şi să am răbdarea pe care o presupune iubirea. Să vorbesc când e nevoie de cuvinte şi să ofer linişte atunci când trebuie. Să accept să ne contrazicem cu privire la tortul roşu catifelat. Să îţi preţuiesc iubirea şi să fiu alături de tine mereu. Jur să te iubesc cu pasiune...  ... cu tot ceea ce însemni... ... acum şi pentru totdeauna. Promit să nu uit niciodată că o iubire ca asta apare o dată în viaţă. Şi să ştiu mereu, în adâncul sufletului... ... că, indiferent de provocările care ne vor separa ... vom găsi mereu o cale de a rămâne împreună. o declaratie de dragoste superba... * * * viata pur si simplu... prietenii stiu de ce...

Cumva, primavara e o stare de spirit? Inseamna ca inima-mi e de gheata, zapada, ce curge continuu,  mi-o va ingropa intr-o mantie  groasa... si-atunci va trebui sa gasesc soarele, care s-o topeasca un soare puternic... poate cel care i-a topit aripile lui Icar? da, plec la vanatoare de soare si, cand il voi prinde in mreje, il voi tine strans pana ma va topi si ma va lua cu el * * * viata pur si simplu... prietenii stiu de ce...

in seara asta gandul mi-a fugit, pentru o fractiune de secunda, la un moment al vietii mele, cand a trebuit sa iau o hotarare importanta... mama mi-a spus atunci: pune in balanta binele si raul si vezi care parte e mai grea... si parca a fost atat de usor sa iau acea hotarare... adica, nu a fost usor, dar stiam ce trebuie sa fac pentru binele meu, pentru binele care il reprezinta acum viata mea... acum sunt din nou in momentul in care trebuie sa iau o decizie si incerc sa o iau pe cea buna... incerc sa fac sa fie bine, sa imi fie bine... din pacate/fericire de data asta balanta nici ea nu stie ce sa faca: uneori este intr-o parte, alteori in cealalta... oricum, deciziile in viata trebuie luate de unul singur si asumate, impreuna cu consecintele lor... este o persoana care ar rade de cacofonia de mai inainte :)))) rad si eu... asta inseamna ca balanta inclina... intr-o parte :)))))) * * * viata pur si simplu... prietenii stiu de ce...

era odată... ca niciodată, pentru că aşa este în poveşti... o fetiţă frumoasă, cu nişte ochi negri, mici ca murele ascunse printre frunze, si parul carliontat şi lung, lung... în fiecare dimineaţă dădea cu peria prin păr de 100 de ori, până când pletele i se întindeau, de nici nu se mai vedeau cârlionţii... dar, când scutura o singura dată capul, părul îi revenea la forma lui, parcă făcându-i în ciudă... îi plăcea să se plimbe şi, într-una dintre plimbările ei, paşii au dus-o langa o apă mare... dincolo de apa asta se zărea ceva strălucitor... fetiţa nu îşi putea da seama ce este acel ceva atât de strălucitor şi tare îşi mai dorea să descopere misterul... un gând poznaş nu îi dădea pace şi o tot îndemna să treacă râul... numai că, în orice parte se uita nu vedea nicio punte, ce să mai vorbim despre o barcă care să o ajute în vreun fel... deşi ştia că nu ar trebui să ţină cu tot dinadinsul să treacă râul, mai ales că i se putea întâmpla ceva rău, aghiuţă parcă-parcă o înghiontea în coa...

Încet, ploaia se lasă în inima mea. Adorm şi visul tău mă cuprinde. Visez şi stelele îmi luminează sufletul. Luna, nebună şi albă, mă învăluie într-o lumină rece, de argint. Noaptea neagră cuprinde oraşul monoton. Oameni grăbiţi se învârt în cerc debusolaţi, pierduţi, ca într-un furnicar. Şoaptele sunt silabe sparte în timpanul meu. Nu aud nimic decât picăturile mari de ploaie zdrobindu-se de pervazul ferestrei mele... Visez.

Imi spunea astazi cineva ca este greu sa ierti pe o persoana care te-a ranit; intr-una din pauzele mele, uitandu-ma dupa diferite poze pe net, am gasit-o pe aceasta pe blogul cuiva...  Si iata cum am primit din nou raspuns la una dintre problemele zilnice: daca vrei cu adevarat sa ierti pe cineva, vei face in asa fel incat iertarea sa intre/iasa in/din inima ta... dar daca nu vrei, daca inima iti este impietrita, atunci, cu siguranta, vei gasi scuze care vor respinge orice forma de manifestare a umanului, a iertarii... Aici  Duminica iertarii  am gasit un articol minunat despre inceputul Postului si despre tot ce inseamna el... poate va va placea si voua...  viata, pur si simplu... prietenii stiu de ce...

de ceva timp am in inima o suparare... nu stiu daca e mica sau e mare, dar e a mea... de obicei suntem egoisti si avem impresia ca supararile noastre sunt cele mai mari... ma bucur ca mereu Doamne-Doamne imi trage cate o palma si imi arata ca nu ale mele sunt mari: sunt oameni care au intr-adevar probleme... iar eu ma plang de-o inima ranita :))) da, era timpul sa ma trezesc... oricum, astazi am plans... ceea ce s-a intamplat cam mult in ultimul timp... dar astazi am plans pentru ca am citit povestea unei zile din viata cuiva; Dumnezeu lucreaza prin oameni: astazi a lucrat prin acest om... tot astazi a mai avut loc un lucru uimitor: de cinci saptamani candela mea nu a mai vrut sa stea aprinsa (daca la mine in camera nu este candela aprinsa, nu pot sta); o aprindeam dar ea, parca facut, se stingea imediat... astazi, in schimb a stat aprinsa de cand am aprins-o de dimineata... si inima imi spune ca va ramane asa si de acum inainte... Piazza Venezia cu Monumentul lui Victor Emanue...

de cand ma stiu am fost o/un Gica-contra :)))) ... asa ca, ma iertati daca voi sarbatori Dragobetele romanesc, pur, frumos, asa cum il avem noi de atat timp...

Eu sunt raza ce mistuie timpul tăcerii noastre pierdute. Mă caut şi nu mă găsesc decât sub noianul întrebărilor absente. Râd când inima îmi plânge... Râd când totul se frânge-n jurul meu. Aud şoaptele rostogolindu-se în timpanul clipelor pierdute în zori de zi... Mă retrag în cochilia sufletului meu lacrimi tomnatice curgând pe obraji... Linia orizontului se pierde uitând de tot... mă pierd şi uit... a dat inspiraţia-n mine :))) prietenii ştiu de ce...

aseara, intr-un elan creator, am facut trandafirul asta... de fapt, a fost facut cu directie... persoana pentru care este il va recunoaste, mai ales ca este si initiala acelei persoane pictata... daca il va dori, nu trebuie decat sa il ceara...

Februarie începe cu... un premiu-joc. am primit jocul asta de la Mariana "Liebster Blog este o idee foarte frumoasă de a face cunoscute bloguri cu mai putin de 200 de urmăritori şi de a aduce un zâmbet pe buze celor care se ocupă de acele bloguri, arătându-le că munca lor este apreciată. Pentru a accepta acest premiu tare frumos, care mi-a bucurat sufletul, trebuie să: 1. Scriu despre premiu pe blog 2. Menţionez de la cine l-am primit şi să pun un link către respectiva persoană 3. Ofer la rândul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmăritori, în semn de apreciere pentru ceea ce fac :) 4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizaţi, prin care îi anunţ despre premiu" Acum... sa vedem nominalizatii :) ... in ordine total aleatorie 1. Lui Carol - Carol-photography  - pentru ca mereu zambesc atunci cand ii vad creatiile... 2. Violetei - Violeta  - pentru ma incanta cu imaginatia ei... 3. Lui Mimy - Atelier Mimy - pentru ca m-a invatat sa fac cop...